Solutionarea dosarului de catre instanta de judecata, prin cercetarea probelor si aplicarea normelor de drept nu reprezinta unica modalitate prin care partile pot stinge un litigiu.

O modalitate alternativa stingerii unui litigiu sau chiar preintampinarii acestuia este incheierea unei tranzactii. 

In esenta, tranzactia este un contract, un acord de vointa intre partile procesului, prin care acestea isi pot face concesii reciproce nu numai asupra aspectelor ce tin de solutionarea dosarului, cat si asupra altor chestiuni litigioase.

Tranzactia poate fi incheiata inclusiv in faza executarii silite si presupune  concesii sau renuntari reciproce la drepturi sau  transferul unor drepturi de la una la cealalta. 

Scopul legii este cel de a permite partilor sa isi solutioneze toate aspectele litigioase, varianta in care partile stabilesc modalitatea in care isi sting litigiul fiind cea ideala in ochii legiuitorului. Spre exemplu, in situatia unui dosar de divort este posibil ca partile, desi nu se judeca cu privire la modalitatea de pastrare a legaturilor cu minorii, pot stabili pe calea tranzactiei si un program de vizitare a minorilor. 

Incheierea tranzactiilor a fost folosita in practica nu numai in ceea ce priveste litigiile privind pretentii banesti, dar si pentru a stinge litigii avand ca obiect contestatie la executare, succesiune, partaj judiciar, ordonanta de plata, rezilierea contractului de intretinere, actiune in raspundere delictuala, obligatie de a face, etc.

Domeniul de aplicabilitate al tranzactiei este unul foarte larg, insa Codul civil nu permite tranzactionarea asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.

Indiferent de modalitatea in care tranzactia este redactata sau de modalitatea de exprimare a partilor, tranzactia nu priveste decat pricina cu privire la care a fost incheiata.

Tranzactia partilor se incheie in forma scrisa, in mod obligatoriu, iar continut acesteia formeaza continut dispozitivului hotararii judecatoresti. Din acest motiv, este recomandat ca partile sa fie asistate de avocat atat pe parcursul judecatii cat si la incheierea tranzactiei.

In situatia in care partile au incheiat o tranzactie,  se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor.

 Instanta de judecata, odata sesizata, verifica daca prin tranzactie partile au facut dovada intentiei lor de a pune capat litigiului si daca au probat reciprocitatea concesiilor.

In ceea ce priveste conditiile de validitate ale contractului de tranzactie, instanta verifica daca partile si-au exprimat consimtamantul in mod liber si neviciat, au capacitate pentru a tranzactiona, iar obiectul contractului exista, nu este scos din circuitul civil, iar conventia priveste drepturi asupra carora partile pot dispune.

Daca, in schimb, instanta constata ca tranzactia urmareste un scop ilicit, este potrivnica legii, intereselor partilor, ori daca este rezultatul unui viciu de consimtamant cererea partilor este respinsa, iar instanta va trece mai departe la judecarea pricinii.

Hotararea care consfinteste tranzactia intervenita intre parti poate fi atacata, pentru motive procedurale, numai cu recurs.