Codul de procedura civila (art. 453) stabileste ca partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca partii adverse cheltuieli de judecata. Daca cererea de chemare in judecata este admisa de instanta numai in parte, judecatorul stabileste masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, fiind posibila compensarea cheltuielilor de judecata.

In cheltuielile de judecata sunt incluse taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului.

Fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala.

Angajarea de cheltuieli de judecata de catre una dintre parti nu poate avea ca scop final impovararea la finalul litigiului a partii adverse, ci beneficierea de aparare calificata in vederea promovarii, respectiv a apararii drepturilor si intereselor in justitie.

Culpa procesuala presupune promovarea unei actiuni ce se dovedeste la finalul litigiului ca a fost neintemeiata, fie, dimpotriva, se dovedeste ca paratul a sustinut aparari neintemeiate.

Spre exemplu, reclamantul este in culpa procesuala daca cererea de chemare in judecata a fost anulata ca netimbrata, daca cererea s-a perimat, daca a chemat in judecata o persoana straina de raportul juridic dedus judecatii; daca a renuntat la judecata sau la dreptul subiectiv, daca pretentiile sale se dovedesc a fi neintemeiate.

O situatie particulara o reprezinta respingerea actiunii ca fiind ramasa fara obiect. In astfel de situatii, instantele au analizat, de la speta la speta, daca se poate discuta sau nu despre existenta culpei procesuale.

Spre exemplu, daca cererea de chemare a fost respinsa ca fiind ramasa fara obiect deoarece paratul a platit sau a realizat prestatia solicitata prin cererea de chemare in judecata, instantele au apreciat ca in sarcina paratului exista culpa procesuala, deoarece a fost necesara scoaterea sa din pasivitate pentru realizarea obiectului actiunii civile.

Dimpotriva, intr-o hotarare recenta a Judecatoriei Brasov (Sentinta civila nr.

8698/2021), nedefinitiva, in mod just a retinut instanta de judecata ca, in situatia in care debitoarea a formulat contestatie la executare si, pe cale separata, a formulat si o cerere de suspendare a executarii silite pana la solutionarea in fond a contestatiei la executare silita, iar instanta a solutionat cu maxima celeritate contestatia la executare, cererea de suspendare ramanand astfel fara obiect, nu se poate retine existenta culpei procesuale a debitoarei pentru promovarea cererii de suspendare a executarii silite. In consecinta, in speta, in urma respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, fiecare parte isi sa suporta propriile cheltuieli, in lipsa culpei procesuale.

Situatia este diferita daca exista culpa procesuala in sarcina ambelor parti ale litigiului. In aceasta situatie, instanta stabileste, pentru fiecare dintre parti, cheltuielile de judecata ce i s-ar cuveni, in raport cu partea in care pretentiile partii au fost admise de instanta de judecata.

Calculul realizat de instanta de judecata este unul proportional, insa nu in mod necesar aritmetic, aprecierea fiind realizata global de catre instanta. Cu alte cuvinte, compensarea cheltuielilor de judecata nu presupune un calcul matematic, ci o estimare judiciara, fiind lasat la aprecierea instantei. Instanta este chemata sa tina seama de modul de solutionare a tuturor cererilor partilor, de pozitia partilor cu privire la cererile formulate in contradictoriu, si sa stabileasca daca este echitabil ca fiecare parte sa isi suporte propriile cheltuieli.

Daca ambele parti se afla in culpa procesuala si sunt astfel in situatia de a datora cheltuieli de judecata celeilalte parti, instanta trece la compensarea cheltuielilor de judecata, si, eventual, obligarea partii care a facut cheltuieli mai mici la suportarea diferentei rezultate in urma compensarii.