Prin hotararea instantei de fond, Judecatoria Brasov, instanta de judecata a constatat ca a fost sesizata atat cu o cerere principala de divort cat si cu o cerere reconventionala privind divortul.

Instanta de fond, Judecatoria Brasov, a admis in parte actiunea civila formulata de reclamant si a admis in parte cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala  in contradictoriu cu paratul reconventional si, pe cale de consecinta,  a desfacut casatoria partilor din culpa exclusiva a paratul reconventional; a dispus ca parata sa revina la numelui avut anterior casatoriei. 

Totodata, instanta de fond a stabilit locuinta minorului la domiciliul mamei si exercitarea autoritatii parintesi in mod exclusiv de catre mama asupra minorului. Totodata, a obligat paratul reconventional sa plateasca reclamantei reconventionale , cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minoruluia unei sume reprezentand 1/4 din veniturile sale nete lunare, reprezentand contributia tatalui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a minorului, de la data introducerii cererii de chemare in judecata si pana la majoratul minorului sau noi dispozitii ale instantei. In plus, instanta de fond a  incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul minorului, dupa urmatorul program: – in vacanta de vara – 2 saptamani in luna august, cu luarea minorului de la domiciliul mamei de catre reclamant si aducerea inapoi a minorului de catre reclamant. 

Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata, cu privire la solutia instantei de fond de a o obliga sa revina la numele anterior casatoriei. 

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Judecatoria Brasov a avut in vedere ca intre parti nu a intervenit o intelegere in sensul in care reclamanta sa pastreze numele dobandit prin casatorie, iar reclamanta nu a dovedit motivele temeinice pentru a pastra numele dobandit prin casatorie.

Apelanta-parata a aratat ca aceasta hotarare este nelegala si netemeinica deoarece, potrivit art. 383 alin. 2 Cod civil, pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.

A aratat apelanta ca intre parti casatoria a durat 25 de ani, timp in care a fost cunoscuta in societate sub numele dobandit prin incheierea casatoriei; totodata in mod exclusiv apelanta este cea care exercita autoritatea parinteasca asupra minorului, iar locuinta copilului a fost stabilita la domiciliul sau.

In motivarea apelului, s-a aratat ca practica judiciara a apreciat ca intra in sfera motivelor temeinic justificate pentru pastrarea numelui si in conditiile refuzului celuilalt sot dorinta reclamantei de a nu supune minorii la o trauma inutila prin necesitatea de a furniza explicatii jenante, atat la scoala, cat si in cercul de prieteni cu privire la numele diferit de cel al parintelui caruia i-au fost incredintati.  In literatura de specialitate s-a acceptat ca nu doar un interes material poate fundamenta o asemenea solicitare, ci dimpotriva, si unul moral; in acest sens practica judiciara a recunoscut ca motiv intemeiat pentru pastrarea numelui din casatorie dorinta parintelui de a pastra numele pe care copiii sai minori il poarta. Mai mult, un nume comun poate fi privit ca o marca a apartenentei la aceeasi familie, astfel incat se poate considera ca pastrarea numelui se justifica astfel printr-un interes moral, in situatia prezentata de reclamanta in cererea de apel. Tot in acest sens a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 96/2013 prin care a aratat ca diferentele de nume intre parinti si copiii minori reprezinta o situatie stanjenitoare de natura sa influenteze negativ dezvoltarea morala si sociala, reprezentand motive temeinice sa justifice incuviintarea purtarii de catre soti a numelui dobandit in timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia.

Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, prin Decizia civila nr. 48/A/2020, a admis apelul declarat si a permis apelantei sa pastreze numele dobandit prin casatorie.

Pentru a decide in acest sens, instanta a aratat ca instanta de fond s-a rezumat la a constata ca intre parti nu a intervenit o intelegere si ca reclamanta reconventionala nu a dovedit existenta motivelor temeinice care sa justifice pastrarea numelui dobandit prin casatorie, fara a analiza insa sustinerile acesteia si din perspectiva interesului superior al copilului, care primeaza in adoptarea deciziilor referitoare la viata de familie.

Instanta de apel a retinut ca efectele divortului sunt, de cele mai multe ori, resimtite cu precadere de catre copii, care pierd nu numai unitate familiei, ci si legatura, cel putin formala, dintre membrii acesteia, exprimata prin numele comun.

Chiar daca numele comun al minorului cu cel al mamei creeaza numai aparenta unei familii inchegate, el constituie un motiv temeinici in sensul incuviintarii pastrarii sale de catre mama si dupa divort.

In speta analizata, instanta de apel, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, a avut in vedere ca locuinta minorului a fost stabilita la mama apelanta, iar autoritatea parinteasca exclusiva este exercitata de mama, astfel ca in situati in care cei doi ar purta un nume diferit, copilul ar trai un sentiment de frustrare, de lipsa de siguranta, ar fi pus in situatii stanjenitoare de a da explicatii cu privire la acest lucru, ceea ce ar avea o influenta negativa asupra evolutiei sale din punct de vedere psihic si comportamental.

Nu in ultimul rand, instanta de apel a retinut ca argument ce pledeaza pentru pastrarea numelui de catre apelanta, faptul ca aceasta poarta numele dobandit prin casatorie de peste 25 de ani si este cunoscuta de toata lumea sub acest nume.

Pentru aceste argumente instanta de apel a admis apelul, a schimbat-o in ceea ce priveste numele pe care aceasta urmeaza sa il poarte dupa desfacerea casatoriei si a incuviintat ca dupa divort apelanta sa pastreze numele dobandit prin casatorie. Totodata, instanta de apel a obligat intimatul sa achite apelantei cheltuielile de judecata ocazionate de calea de atac a apelului.