Competența teritorială a executorului judecătoresc pentru executarea silita a hotărârilor judecătorești și a celorlalte titluri executorii.

  • Care este regula generală în materie pentru stabilirea competenței executorului judecătoresc?

Regula in materie este stabilita de art.652 Cod civil, care arată ca, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curţii de apel, după cum urmează:

a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul;

b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc;

c) în cazul executării silite a obligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde urmează să se facă executarea/

  • Cum se face executarea silita daca bunurile mobile sau imobile se afla in circumscripțiile mai multor curți de apel?

Potrivit art. 652 alin. 2 Cod procedură civilă, în acest caz oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.

  • Cum se stabileste competenta executorul judecătoresc în situația în care există doi debitori, fiecare dintre aceștia având domiciliul pe raza unei curti de apel diferite?

Apreciem ca, în această situație, creditorul este cel care are dreptul de a alege un executor judecătoresc de pe raza oricăreia dintre cele doua curți de apel.

În acest sens a prevăzut și Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția I civilă,  prin  Decizia nr. 1426/2016 (www.scj.ro): 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 17 mai 2016, sub Dosar nr. x/221/2016, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 65 din 28 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Hațeg în Dosarul nr. y/240/2012, creditor fiind B., iar debitori C. SA sucursala Râul Mare și C. SA București, pentru recuperarea sumei de 4.640,5 RON, reprezentând onorariu expertiză, taxă timbru și cheltuieli de judecată în apel, la care se adaugă cheltuieli realizate în procedura execuțională.

Prin încheierea din camera de consiliu din 23 mai 2016, instanța a disjuns capătul de cerere privind încuviințarea executării silite față de debitorul C. SA București, formându-se Dosarul nr. x/221/2016.

Prin Sentința nr. 1764 din 27 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/221/2016, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare s-a reținut că cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului C. SA București este de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia debitorul își are sediul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Instanța a apreciat că în materia executării silite nu pot fi aplicate dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., acestea având incidență doar în privința normelor de competență de ordine privată. Or, norma prevăzută de art. 651 alin. (l) C. proc. civ. este o normă imperativă, de ordine publică, competența instanței de executare stabilindu-se strict potrivit acestor dispoziții legale.

Prin Sentința nr. 10627 din 9 iunie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., privind situația în care se solicită executarea silită față de mai mulți debitori, cererea putând fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

S-a reținut că rațiunea legiuitorului care a stabilit astfel o competență alternativă se menține și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite, fiind excesiv să se pretindă creditorului ea, în baza aceluiași titlu și pentru executarea aceleiași obligații față de doi debitori, să apeleze la executori judecătorești diferiți cu competență diferită (din punct de vedere al razei teritoriale a curții de apel de care aparțin), să învestească mai multe instanțe de executare și să angajeze costuri duble în acest sens, costuri care în cele din urmă, vor fi suportate de debitori.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de față, în legături cu care s-a invit conflictul negativ de competență, este cererea de încuviințare a executării silite formulată, în baza art. 666 C. proc. civ., de executorul judecătoresc A. din cadrul Biroului executorului judecătoresc A., a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 65 din data de 28 ianuarie 2016, privind pe creditorul B. și debitorii C. SA sucursala Râul Mare și C. SA București.

Se reține ca, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. în temeiul cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori, ambii având calitatea de pârâți în sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu nr. z/2016, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Cei doi debitori au sedii diferite, sediul SC C. SA sucursala Râul Mare fund situat în Deva, județul Hunedoara, iar cel al SC C. SA București fiind situat în București.

Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Deva, cât și Judecătoriei sectorului 1 București.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia” ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Se mai reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cărora “Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Deva, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitoarei SC C. SA sucursala Râul Mare.

În consecință, având în vedere faptul că, prin cererea formulată la data de 17 mai 2016, executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Deva, instanța de executare competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori, față de dispozițiile legale mai sus citate, aparține acestei instanțe de competență teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect „încuviințare executare silită“.

  • Care este efectul faptului că debitorul și-a schimbat domiciliul după începerea executării silite?

Conform art. 652 alin. 3 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc rămâne competent să continue executarea silită chiar dacă după începerea executării debitorul și-a schimbat domiciliul sau, după caz, sediul.

  • Are obligația executorul judecătoresc să verifice dacă debitorul figurează în evidențele populației cu domiciliul sau sediul indicat de creditor si in acest fel sa isi verifice competenta?

Deși nu există o dispoziție legală expresă pentru aceasta ipoteză, arătam ca executorul judecătoresc are obligația să își verifice competenta, deoarece dispozițiile referitoare la executarea silita se completează cu cele ale art. 131 alin. 1  Cod procedură civilă.

Potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedura civila, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

 Totodată, potrivit art. 666 alin. 5 pct. 1 Cod procedură civilă,  instanța de judecată investita să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite poate respinge această cerere daca cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat.

  • Cum este obligat să procedeze executorul judecătoresc  inițial învestit de creditor în cazul în care constată că nu sunt bunuri și venituri urmăribile în raza competenței sale teritoriale?

În această situație, creditorul poate cere instanței de executare continuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc.

  • Care este consecința nerespectării dispozițiilor în materia stabilirii competenței executorului judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii?

Sancțiunea aplicată de lege este una foarte severă, deoarece normele art. 652 Cod procedură civilă sunt de ordine publică: nerespectarea dispozițiilor privind competența teritorială a  executorului judecătoresc atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.

Debitorul poate solicita, pe calea unei contestații la executare silită, constatarea necompetenței teritoriale a executorului judecătoresc, pentru a solicita astfel anularea executării silite

Avocat Panzaru Claudia

By |2019-10-16T09:32:00+03:00October 13th, 2019|Categories: Articole juridice|Comments Off on Competența teritorială a executorului judecătoresc