Prezentăm mai jos considerentele ce au fost avute de instanțe pentru a reține inexistența caracterului de titlu executoriu pentru un contract de credit de consum încheiat direct în magazin în luna martie 2006.

La data de 17.03.2006, debitorul, M.P., a solicitat emiterea unui card de credit, respectiv creditarea sumei de x lei, reprezentând credit de consum acordat direct în magazin, încheiat cu  XYZ. S.A. La scurt timp de la data încheierii creditului, creditoarea și-a schimbat denumirea, pentru a include și sintagma „IFN”.

Debitorul a achitat rate pentru acest credit până in anul 2008, moment în care a constatat că suma pe care creditoarea o solicita cu titlu de plată este disproporționat de mare cu suma împrumutată.

Ulterior acestui moment, reclamantul nu a mai achitat ratele acestui credit, iar creditoarea a cesionat creanța.

În anul 2017, cesionarul a pornit executarea silită împotriva reclamantului, în temeiul contractului – card de credit, iar reclamantul a declarat contestație la executare.

Judecătoria Brașov a admis contestația la executare formulată de contestatorul-debitor MP și a constatat că înscrisul (contract – card de credit) în temeiul căruia intimata a pornit executarea silită nu are caracter de titlu executoriu.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a analizat caracterul de titlu executoriu al contractului invocat de intimată, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile acestuia.

Instanța în mod corect a stabilit că acestui contract îi este aplicabilă Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor peroane fizice, act normativ ce reglementează efectele juridice ale acestui contract.

Contractul ce a fost pus în executare a fost încheiat cu XYZ. SA, societate pe acțiuni, care nu era la momentul respectiv o instituție financiară nebancară înregistrată cu această titulatură.

Judecătoria Brașov a reținut pe cale de consecință că acestui contract nu îi sunt aplicabile prevederile OG 28/2006, deoarece acest act normativ reglementează condițiile minime de acces al instituțiilor financiare nebancare la activitatea de creditare, în scopul asigurării și menținerii stabilității financiare. Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, în forma în vigoare la data încheierii contractului, denumirea unei entități care poate desfășura activitate de creditare, în condițiile prezentului titlu, va include sintagma „instituție financiară nebancară” sau abrevierea acesteia „IFN”. Sintagma „instituție financiară nebancară” va fi folosită în denumire, antet, acte oficiale, contracte oi alte asemenea documente, reclame sau publicitate numai de către instituțiile financiare nebancare.

Faptul că ulterior încheierii, creditoarea și-a schimbat denumirea, pentru a include și sintagma IFN în denumirea sa, nu poate modifica actul încheiat de părți și nu poate modifica actul încheiat de părți și nu poate conferi acestuia caracter de titlu executoriu.

Totodată, instanța a mi reținut că nici prevederile art. 120 din OUG 99/2006, invocate în cuprinsul motivelor de apel nu sunt aplicabile, pentru că au fost adoptate ulterior încheierii contractului de credit.

Contractul de credit este guvernat de legea în vigoare la data încheierii sale, care nu prevedea caracterul său de titlu executoriu.

În același timp, Decizia XIII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la contractele de credit bancar, reglementate de Legea nr. 58/1998privind activitatea bancară, activitate care se desfășura, potrivit art. 1 din aceasta, de instituții de credit autorizate.

Soluția instanței de fond a fost menținută de instanța de apel.

By |2019-04-15T11:49:05+03:00April 15th, 2019|Categories: Articole juridice|Comments Off on Contract de credit de consum acordat direct în magazin în luna martie 2006. Lipsa caracterului de titlu executoriu