Atât instanțele de judecată cât și justițiabilii au ridicat problema posibilității de a invoca prescripția dreptului de a cere executarea silita a unei creanțe, prin chiar cererea de încuviințare a executării silite.

Conform art. 666 alin. 5 Cod procedură civilă, instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1. Cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. Hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. Înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege;
4. Creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
5. Debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. Titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. Există alte impedimente prevăzute de lege.

În cuprinsul minutei Întâlnirii Preşedinţilor Secţiilor Civile Ale Curţilor de Apel – 13-14.10.2016, Curtea de Apel Cluj, s-a arătat că prescripția executării silite nu ar constitui motiv de respingere a cererii de încuviințare a executării silite. 
În principal s-a arătat că pentru a se stabili dacă termenul de prescripție a executării silite s-a împlinit sau nu, este necesară nu numai analiza momentului de la care termenul a început să curgă precum și durata acestuia, raportat la fiecare speță, dar și incidența eventualelor cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită.
Procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, iar dezbaterile contradictoriii cu privire la prescripție sunt incompatibile cu această procedură; de aceea partea interesată poate urma procedura contestației la executare silită.
Ne raliem întru totul opiniei exprimate cu privire la această chestiune, având în vedere că debitorul păstrează posibilitatea invocării prescripției pe calea unei acțiuni separate, contradictorii, respectiv pe calea contestației al executare silită.
   
Soluția este diferită însă în situația verificării existentei dovezii cesiunii de creanță.
În cadrul Întâlnirii președinților secțiilor civile ale Curților de Apel ce a avut loc la Cluj în perioada 13-14 octombrie 2016, s-a arătat că este necesar ca instanța de judecată să realizeze verificarea existenței condiției opozabilității cesiunii de creanță̆ în procedura încuviințării executării silite, punct de vedere menținut și în cadrul Întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturiicu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apelPitești, 14-15 noiembrie 2019.
În esență, s-a reținut că procedura încuviințării executării silite impune verificarea în raport cu data cererii deexecutare, a existenței unei creanțe deținute de o anumită persoană determinată, față de altă persoană, la rândul ei, determinată.
Existența unei cesiuni de creanță justifică transmiterea calității de creditor de la cedent, titularul inițial al creanței, către cesionar, însă justificarea are efecte în raporturile dintre părțile cesiunii creanței născute din titlul executoriu.
În privința raporturilor dintre cesionar și debitorul cedat, art. 1578 alin. (2) Cod Civil din2009 prevede că înainte de acceptare sau de primirea comunicării cesiunii, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.

Rezultă din acest text că debitorul cedat s-ar putea vedea obligat la a doua plată, aceea cerută de către cesionar atunci când, neacceptând cesiunea și neprimind comunicarea acesteia, face plata către cesionar.
Dreptul de a pretinde debitorului cedat plata nu se poate justifica în patrimoniul cesionarului față de debitorul cedat, în lipsa unei comunicări prealabile, motiv pentru care, dacă este vorba de o cesiune intervenită înainte de sesizarea organului de executare, dovada comunicării cesiunii trebuie depusă la dosarul de executare. 
Totodată,  instanța de executare trebuie să o aibă la dispoziție, în dosarul format pentru încuviințarea executării silite, alături de cererea de executare și titlul executoriu și cesiunea de creanță, pentru a constata calitatea cesionarului de creditor actual al debitorului cedat.

Viziunea practicii judiciare cu privire la verificarea dovezii cesiunii de creanță este conformă cu dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă, iar în lipsa dovezii cesiunii de creanța instanța de judecată trebuie să respingă cererea de încuviințare a executării silite.

By |2019-12-07T10:36:29+02:00December 7th, 2019|Categories: Articole juridice|Comments Off on Invocarea prescripției dreptului de a solicita executarea silită și a lipsei dovezii cesiunii de creanță prin cererea de încuviințare a executării silite